Imagine generată de ChatGPT.
Trăim într-o perioadă în care inteligența artificială schimbă atât modul în care gândim, cât și modul în care gândim, percepem și acordăm semnificație. Acest ciclu nu se rezumă doar la instrumente mai bune sau la o funcționare mai rapidă. Inteligența artificială începe să schimbe definiția valorii, intenției și... identitatea însășiPotențialul nu este doar incert în ceea ce privește activitățile necunoscute, ci este marcat de o confuzie tot mai profundă cu privire la locul nostru în el și de o confuzie crescândă cu privire la natura funcției umane în sine.
Peisajul considerației și al judecății a fost în mod clar al oamenilor până acum. Dar acel pământ se schimbă. Ne îndreptăm într-o mișcare mai amplă către un teritoriu nefamiliar, o călătorie care este atât palpitantă, cât și tulburătoare. Poate o redefinire a ceea ce înseamnă să trăiești, să conduci și să ai valoare într-o lume în care conștiința nu mai este domeniul nostru promoțional.
intelect care a fost reflectat
Antrenate cu vaste sfere de înțelegere umană, mașinile reflectă acum versiuni ale noastre prin vorbire, raționament și ingeniozitate, alimentate de proiecții statistice și îmbunătățite de o viteză de calcul imposibilă în urmă cu doar cinci ani.
Suntem atrași de cunoștințele asemănătoare oglinzii ale inteligenței artificiale în același mod în care îl face Narcis, care este captivat de oglinda sa și nu își poate întoarce capul. În cazul roboților, întâlnim sunete ale noastre în dialectul, empatia și înțelegerea lor. Cu toate acestea, această fascinație pentru cunoștințele noastre reflectate este amplificată de amenințarea de a face comparația precisă, lăsându-ne captivați pe măsură ce pământul se mișcă sub picioarele noastre.
CEO-ul OpenAI, Sam Altman, a... a spus Generația Z și milenialii tratează în prezent inteligența artificială drept „consilieri de viață”. Cu toate acestea, ceea ce ne prezintă chatboții nu este o imagine perfectă. Aceasta este remodelată ușor prin logica analitică, inferența stocastică și întărirea servilă. Distorsiunile sale, ca o oglindă de festival, sunt fermecătoare pentru că se potrivesc.
Taxa psihologică
Emoții profunde și conflictuale sunt provocate de IA, care oferă o imagine inadecvată. În” Algoritmul Maestru„Profesorul Pedro Domingos de la Universitatea din Washington oferă consolare cu privire la efectele inteligenței artificiale: «Oamenii nu sunt un copac pe moarte în copacul vieții. De fapt, suntem pe cale să începem să ne răspândim. În același mod în care societatea a coevoluat cu neuroni mai mari, și noi putem coevolua cu lucrările noastre».”
Nu toată lumea este încrezătoare. Psihologul Elaine Ryan, într-o consultație cu Business Insider, a remarcat: „]IA] nu a apărut lent. A apărut oriunde, fie la locul de muncă, în medicină, în educație sau în creativitate. Indivizii se simt dezorientați. Sunt îngrijorați de pierderea validității, precum și a muncii lor. Unii se întreabă, de asemenea, dacă nu cumva își pierd simțul identității. Unde mă întâlnesc astăzi, am auzit asta înainte și după. sau „Ce am eu de oferit ce IA nu oferă?” Aceste emoții nu sunt probleme în sine. Sunt semne ale unui program în curs de desfășurare și ale unei povești pe care încă nu am scris-o.”
Pierzându-ne locația
Această schimbare semnalează ceva mai profund: o reexaminare a însăși fundamentului identității umane. Nu este doar un răspuns emoțional. Această perioadă ne obligă să examinăm întrebări fundamentale: Ce înseamnă să obții oameni atunci când însăși conștiința poate fi externalizată sau depășită? Când cel mai mare atu al nostru, capacitatea de a raționa și de a crea, nu mai este exclusiv al nostru, unde se duce sensul? Aceste sentimente indică o schimbare fundamentală: trecem de la a ne defini pe noi înșine prin ceea ce facem la a descoperi cine suntem dincolo de rezultatele noastre cognitive.
O cale ne conduce la a acționa ca orchestratori sau dirijori ai inteligenței artificiale. De exemplu, Altman prevede o lume în care fiecare dintre noi are mai mulți agenți de inteligență artificială care funcționează în paralel, anticipând nevoile, analizând conversațiile și scoțând la iveală idei. El a remarcat că „avem această echipă de agenți, asistenți, însoțitori... care fac lucruri în fundal în mod constant... [care] vor transforma cu adevărat ceea ce pot face oamenii, modul în care lucrăm și, cel puțin, modul în care ne trăim viața”.
O altă traiectorie indică sisteme de inteligență artificială care nu doar asistă, ci și depășesc performanța. De exemplu, cercetătorii Microsoft au creat un sistem „Microsoft AI Diagnostic Orchestrator (MAI-DxO)” care imită mai mulți medici umani care lucrează într-un panel virtual folosind mai multe modele de inteligență artificială de frontieră. Într-un postare pe blogMicrosoft a declarat că acest lucru a dus la diagnostice de succes la o rată de peste patru ori mai mare decât un grup de medici cu experiență. Conform „Către Mustafa Suleyman, CEO al Microsoft AI, acest mecanism de orchestrare — mai mulți agenți care lucrează împreună în acest stil de dezbatere în lanț — ne va aduce mai aproape de superinteligența medicală.”
Distincția dintre augmentare și înlocuire contează, deoarece răspunsul nostru și portul pe care îl construim depind parțial de traiectoria dominantă. Ce se întâmplă cu inițiativa umană, surpriza sau fricțiunea cognitivă care favorizează creșterea dacă IA acționează continuu în numele nostru, anticipându-ne, realizându-ne, chiar depășindu-ne? Și cine, în această nouă orchestrare, își mai găsește un rol care să fie esențial? Acest lucru este deosebit de relevant acum, deoarece unele startup-uri pledează pentru „oprirea angajării de oameni” și, în schimb, apelează la... Agenți IA ca alternativă. Alții urmăresc automatizare en-gros „cât mai repede posibil” pentru forța de muncă cu gulere albe.
Deși aceste eforturi s-ar putea să nu aibă succes, companiile fac investiții rapide și o fac ca și cum ar avea succes. Un sondaj realizat de o firmă de consultanță în management în rândul liderilor de nivel C și al liderilor de afaceri din SUA KPMG a constatat că „pe măsură ce adoptarea agenților de inteligență artificială se accelerează, există un acord aproape unanim că vor avea loc schimbări organizaționale ample”. Respondenții au declarat că aproape 9 din 10 au spus că agenții vor obliga organizațiile să reevalueze indicatorii de performanță și le vor obliga să își îmbunătățească competențele angajaților actuali care ar putea fi disponibilizați. „Clienții nu se mai întreabă dacă inteligența artificială le va transforma afacerea, ci se întreabă cât de repede poate fi implementată”.
Senatorul Bernie Sanders și Joe Rogan au vorbit despre impactul inteligenței artificiale care provoacă pierderea forței de muncă și despre preocupările lui Joe Rogan. „Chiar dacă oamenii au un venit de bază universal, nu au sens”. Trebuie să găsim sens în noi înșine în moduri pe care voi nu le cunoașteți, iar eu nu le știu pentru că nu am ajuns încă acolo, potrivit lui Sanders, care a răspuns: „Despre ce vorbiți aici este o revoluție în existența umană”.
O perioadă de redefinire
Folosesc inteligența artificială în fiecare zi la serviciu și mi se pare uimitor cum reușește să evite complexitățile și să scoată la iveală idei. O găsesc din ce în ce mai utilă și în viața personală, deoarece acum folosesc adesea chatboți pentru a identifica păsările din fotografiile pe care le-am făcut sau pentru a crea itinerarii de călătorie. Capacitățile celor mai recente sisteme de inteligență artificială par aproape magice și continuă să evolueze. În curând, s-ar putea să ne fie greu să ne amintim viața fără chatboții noștri, așa cum nu ne putem imagina acum viața fără smartphone-urile noastre. Dar încă mă întreb: Unde ne va duce asta? Cine devenim?
Chiar dacă unii pot simți nostalgie, nu există nicio modalitate de a ne întoarce la lumea de dinainte de inteligența artificială. Suntem acum ca niște rătăcitori prin deșert, descoperind noi teritorii în timp ce ne confruntăm cu disconfortul ambiguității. Aceasta este însăși definiția migrației cognitive: o călătorie interioară în care identitatea și sensul sunt redefinite și reconstruite.
Nu este vorba doar de economie sau tehnologie. Cele mai profunde convingeri ale noastre despre cine suntem, ce valoare avem și cum ne aparținem unii altora și lumii sunt profund afectate de acest adevăr existențial profund. Pe măsură ce traversăm acest nou tărâm, trebuie să învățăm nu doar să ne adaptăm, ci să trăim bine în incertitudine, ancorându-ne din nou în ceea ce rămâne ireductibil uman.
Însă structurile pe care le creăm împreună servesc drept schelă pentru un sens care depășește limitele psihologice sau spirituale. Dacă migrația cognitivă este o călătorie interioară, ea este și o provocare colectivă. Într-o eră a cunoașterii automate, un port uman trebuie să se bazeze pe mai mult decât o simplă metaforă; trebuie să devină realitate prin instituții, politici și sisteme care promovează demnitatea, apartenența și securitatea.
Aceste probleme conceptuale nu apar singure. Ele se intersectează cu modul în care structurăm societatea, definim echitatea și ne sprijinim reciproc în tranziție.
Viitorul nostru colectiv
Recunoașterea dislocării noastre nu este un argument pentru disperare. Dimpotrivă, marchează începutul imaginației morale. Dacă mulți se simt dezechilibrați, atunci sarcina din fața noastră nu este doar să rezistăm, ci să proiectăm: să începem să construim un port uman care să fie atât simbolic, cât și structural. O fundație orientată spre viitor, unde sensul este susținut nu doar de povești, ci și de sisteme, nu este o retragere nostalgică. Provocarea nu este doar de a redefini scopul, ci de a reconstrui schelele care permit scopului să înflorească.
Viktor Frankl, supraviețuitor al Holocaustului, a scris în „Omul în căutarea sensului vieții” că „viața nu este niciodată făcută intolerabilă de circumstanțe, ci doar de lipsa sensului și a scopului”. Chiar și în cele mai întunecate condiții, a observat el, oamenii rezistau dacă puteau identifica un „motiv” pentru care să trăiască.
Cheia este acum să răspundem, să întrebăm și să reevaluăm ceea ce ni se cere, mai degrabă decât să îndurăm doar. IA ne poate modifica instrumentele, dar nu ne modifică nevoia de a fi necesari. Deși poate semăna cu gândirea, nu poate trăi valorile, nu poate regreta pierderile sau nu poate prezice viitorul cu optimism.
Portul uman nu are ca scop depășirea performanțelor mașinilor. Scopul său este de a revendica ceea ce mașinile nu pot: empatie, conștiință și conexiune prin comunitate. Poate că suntem în derivă, dar sarcina este clară. Dacă vom putea construi portul, acesta va fi gata.
Navigând pe apele din față
Acum trebuie să luăm în considerare ce este necesar pentru a ajunge la port, dacă acesta este mai mult decât o simplă metaforă. Trebuie să facem acest lucru din punct de vedere material, social și etic. Construirea acestui lucru nu va fi ușoară, iar călătoria în sine va fi transformatoare. Între acest port și celălalt, este probabil să fie ape agitate. În timp ce unii prevăd un colaps pe termen scurt, scenariul mai plauzibil este o difuzie mai lentă și inegală, chiar dacă efectele inteligenței artificiale sunt deja vizibile în sectoare precum dezvoltarea de software.
Cu toate acestea, efectele ar putea fi semnificative în zece ani: transformarea unor industrii întregi, înlocuirea multor mijloace de venit și remodelarea identităților. Chiar dacă progresul încetinește sau se confruntă cu limite tehnice, efectele psihologice și instituționale ale ceea ce a introdus deja IA vor continua să se manifeste în exterior. Înainte ca politicile să recupereze terenul pierdut, înainte ca noi standarde să fie stabilite și înainte ca societatea să-și recapete echilibrul, ar putea exista o perioadă de dislocare profundă. Acestea ar putea fi vremuri tulburi pentru mulți oameni și societăți întregi.
Mediul nostru cognitiv comun se fracturează, chiar dacă oamenii caută noi semnificații. Pe măsură ce inteligența artificială personalizează informațiile și experiențele pentru indivizi, riscăm să derivăm în arhipelaguri cognitive, grupuri de credințe, identități și percepții care pot adânci fragmentarea socială, exact pe măsură ce nevoia noastră de înțelegere colectivă devine mai urgentă.
Oamenii vor căuta noi modalități de a găsi sens în această perioadă, dincolo de munca tradițională. Unii pot căuta o comunitate în experimente de „înapoi la țară” sau prin inițiative creative de co-housing. Unii se vor întoarce la practicile tradiționale, iar alții vor fi atrași de mișcări mai radicale sau mesianice. Căutarea umană pentru coerență nu dispare în incertitudine, ci se intensifică.
Portul îndepărtat
Forma portului ar putea începe să prindă contur în cele din urmă, datorită abundenței promise de inteligența artificială: un contract social reimaginat. Venitul de bază universal, combinat cu asistența medicală, educația finanțată public și creșele subvenționate, ar putea forma fundamentul securității materiale pentru a oferi o fundație reînnoită pentru echilibrul psihologic și demnitatea umană. Portul ar avea astfel atât semnificații structurale, cât și simbolice.
Aceste necesități ar fi considerate drepturi fundamentale și ar trebui finanțate din bogăția oferită de inteligența artificială. Scopul este de a reduce inegalitatea tot mai mare a veniturilor, precum și de a finanța aceste sisteme de sprijin social. Aceste măsuri pot proteja împotriva descendenței, în special pentru clasele de mijloc și muncitoare. Acest lucru ar preveni cel puțin distopia Elizee viziunea unei disparități extreme a bogăției.
Cei bogați vor continua să prospere în acest viitor economic. Însă o valoare de bază în creștere pentru alții ar duce la o scădere a stării de traiectorie economică și ar putea începe să reechilibreze ecuația psihologică.
Cu toate acestea, economistul David Autor de la MIT și-a exprimat îngrijorarea că creșterea averii naționale nu se traduce printr-o generozitate socială sporită. El a remarcat că, în ciuda îmbogățirii, Statele Unite nu devin mai generoase ca societate. El a avertizat că, fără un sprijin social adecvat, avansul rapid al inteligenței artificiale ar putea devaloriza competențele multor lucrători, ducând la o creștere a inegalității. Acest rezultat potențial, potrivit lui Autor, este comparabil cu o... Mad Max: Drumul Furiei scenariu în care indivizii concurează pentru resurse limitate într-un cadru distopic.
Și, în final, guvernele trebuie să joace un rol constructiv. Da, încurajează inovația în domeniul inteligenței artificiale, dar include și protecții reale pentru confidențialitate, acțiune, transparență și libertate de alegere. Guvernele trebuie, de asemenea, să se protejeze împotriva dezvoltării galopate a inteligenței artificiale și a unei curse globale a înarmărilor nestingherite care ar putea pune în pericol întreaga umanitate. Scopul nu este de a restricționa ceea ce poate face IA, ci de a proteja ceea ce nu trebuie să anuleze.
Construirea portului uman, așadar, nu este un act singular. Este o migrație colectivă: prin dezorientare, prin incertitudine, către o nouă fundație a sensului. Dacă o abordăm cu conștientizare, compasiune și hotărâre, putem ajunge nu doar în siguranță, ci și cu înțelepciune, la portul uman pe care îndrăznim să ni-l imaginăm și pe care alegem să-l construim.
Gary Grossman este directorul global al Centrului de Excelență în Inteligență Artificială Edelman și vicepreședintele executiv al practicii tehnologice la Edelman.
Romanian 
English