Mai rău decât o recesiune? Tarifele impuse de Trump riscă o stagflație „autoprovocată”

Președintele Donald Trump agendă tarifară turbulentă, combinată cu deportările în masă și creșterea datoriei naționale, a creat o volatilitate sporită pe piețele financiare. Deși mulți economiști spun că există un risc scăzut de recesiune cauzată de pierderea locurilor de muncă, alții spun că ne aflăm la o răscruce critică, pe măsură ce încrederea consumatorilor se înrăutățește, iar piața muncii se prăbușește. 

Unii analiști au emis chiar ipoteza că economia ar putea fi în curs de dezvoltare spre stagflație, un scenariu rar și toxic de încetinire a creșterii și inflație ridicată. În anii 1970, stagflația - o combinație de inflație și stagnare - era o criză economică majoră caracterizată de o inflație de două cifre, rate ale dobânzilor ridicate și șomaj în creștere.

Într-un studiu realizat în iunie de Managementul Global Apollo, economistul-șef Torsten Sløk a avertizat asupra riscurilor stagflaționiste continue. „Creșterile tarifare sunt de obicei șocuri stagflaționiste - ele cresc simultan probabilitatea unei încetiniri economice, punând în același timp presiune în creștere asupra prețurilor”, a scris Sløk. „Regimul tarifar actual crește șansa unei recesiuni în SUA la 25% în următoarele 12 luni.” 

Stagflația este considerată a fi un prognostic economic chiar mai rău decât o recesiune economică tipică, deoarece guvernul nu dispune de prescripții politice eficiente pentru a o controla. „Este posibil să nu existe o cale ușoară către stabilizarea monetară sau fiscală”, a declarat James Galbraith, profesor de economie la Școala de Afaceri Publice Lyndon B. Johnson din cadrul Universității din Texas, Austin.

Gospodăriile americane, deja se luptă să își permită costul ridicat al vieții, se pregătesc pentru ceea ce urmează. Indiferent dacă ne îndreptăm spre o recesiune sau spre o perioadă de stagflație, luarea de măsuri proactive pentru a protejează-ți finanțele devine cu atât mai critică.

Suntem încă în pericol de recesiune?

Incertitudinea economică rampantă declanșează adesea condiții de recesiune pe măsură ce companiile și gospodăriile încep să reducă cheltuielile și investițiile. În timpul unei recesiuni, șomajul crește, iar prețurile bunurilor încep să scadă. În general, este mai greu să obții finanțare, deoarece băncile își înăspresc cerințele pentru a minimiza riscul de a acorda împrumuturi debitorilor care ar putea intra în incapacitate de plată. 

Economia trece în mod regulat prin perioade de boom și buss, cu recesiuni care au loc aproximativ la fiecare cinci până la șapte ani. „Este timpul pentru o resetare și o încetinire a economiei”, a declarat Greg Sher, director general la NFM Lending. 

Anumite caracteristici macroeconomice, cum ar fi scăderea PIB-ului și creșterea șomajului, sunt consistente în toate recesiunile. Dar fiecare recesiune din SUA este, de asemenea, unică, cu un declanșator istoric diferit. Marea Recesiune din 2007-2009, care a început odată cu criza creditelor ipotecare subprime și prăbușirea instituțiilor financiare, a fost cea mai lungă. Recesiunea pandemică de COVID-19, rezultată din carantine și pierderea a 24 de milioane de locuri de muncă, a fost cea mai scurtă recesiune înregistrată vreodată.

Gospodăriile din clasa muncitoare și din clasa de mijloc se confruntă cu greutățile cotidiene ale unei recesiuni cu mult înainte de Biroul Național de Cercetări Economice face apelul oficial. Persoanele marginalizate se confruntă, de asemenea, cu o redresare mult mai lentă după ce o recesiune este declarată încheiată. 

Bazându-se pe date concrete precum PIB-ul și ocuparea forței de muncă pentru a determinarea recesiunilor este eronat. Deoarece aceste cifre sunt retrospective, ele ne spun unde se afla economia înainte, nu neapărat încotro se îndreaptă. Mulți economiști observă că șomajul este mai grav decât ceea ce raportează cifrele principale. 

Iată câteva dintre principalele semne de avertizare ale unei recesiuni:

Produsul intern brut (PIB) în scădere	O scădere susținută (de obicei două trimestre consecutive de creștere negativă) a producției totale de bunuri și servicii a țării semnalează că economia se contractă.
Creșterea șomajului	Când întreprinderile reduc costurile, angajările încetinesc, iar concedierile cresc pentru o perioadă susținută. Gospodăriile primesc venituri mai mici și cheltuiesc mai puțin.
Scăderea vânzărilor cu amănuntul	Atunci când oamenii cumpără mai puține bunuri în magazine și online, acest lucru indică o slăbire a cererii, un factor cheie al economiei.
Scăderile pieței bursiere	O scădere semnificativă și durabilă a prețurilor acțiunilor reflectă adesea îngrijorarea investitorilor cu privire la viitorul economiei.
Curbă de randament inversată	Atunci când ratele dobânzilor la obligațiunile pe termen scurt devin mai mari decât ratele pe termen lung, acest lucru poate semnala că investitorii se așteaptă la o economie mai slabă.

Ne-am putea confrunta cu stagflație?

Stagflația ar însemna o putere de cumpărare mai mică, pe măsură ce prețurile cresc și economisirea devine mai dificilă. Locurile de muncă devin mai greu de găsit, investițiile ar putea fi afectate și ratele dobânzilor ar putea creșteStagflația este de obicei măsurată prin „indicele de mizerie„”, suma dintre rata șomajului și rata inflației, reflectând nivelul de dificultăți economice resimțit de persoana medie.

Timp de decenii, experții nu au crezut că stagflația este posibilă, deoarece aceasta contravine principiilor de bază ale cererii și ofertei. De obicei, atunci când mai mulți oameni sunt șomeri, prețurile scad deoarece cererea de bunuri și servicii este mai mică. 

Însă stagflația a început să-și facă simțită prezența în anii 1970. Datoria publică în creștere, alimentată de cheltuielile militare pentru războiul din Vietnam, a dus la o creștere vertiginosă a prețurilor. La scurt timp după aceea, a lovit criza energetică. În 1973, embargoul petrolier impus de OPEC a dus la un șoc masiv asupra ofertei, agravând inflația și reducând producția. 

Șomajul oficial a atins un vârf de 9%, în timp ce inflația a continuat să crească brusc și în cele din urmă a depășit 14% de la an la an. Un al doilea șoc al ofertei de petrol în 1979 a determinat Rezerva Federală să majoreze ratele dobânzilor la niveluri record, peste 20%. Deși această abordare a funcționat pentru a reduce inflația, a provocat o recesiune severă. 

Majoritatea economiștilor spun că probabilitatea intrării într-o perioadă de stagflație este încă destul de scăzută, dar alții, precum Sløk, avertizează că Politicile comerciale ale lui Trump ar putea alimenta incendiul. În același timp, dolarul și bilanțurile principalelor instituții financiare se află într-o poziție mult mai puternică decât în anii 1970.

Ce rol joacă tarifele vamale?

Din februarie, noi taxe de import au fost anunțate, amânate, majorate și reduse în succesiune rapidă. Dacă tarifele vor fi implementate în cele din urmă așa cum au fost anunțate, rata medie la importurile din SUA va fi... cel mai înalt nivel din ultimul secol, înapoi la nivelurile înregistrate ultima dată în timpul Marii Depresiuni. 

Tarifele, care sunt taxe de import pentru bunuri din altă țară plătite de importator, pot avea un efect similar cu șocurile din aprovizionarea cu petrol, provocând perturbări pe scară largă și creșteri ale costurilor de-a lungul lanțurilor de aprovizionare. Companiile fie transferă aceste creșteri către clienții interni, declanșând o inflație mai mare, fie reduc investițiile și producția, ducând la concedieri și la o creștere economică slăbită. 

„Tarifele mari impuse în prezent nu numai că ar agrava inflația, ci ar putea declanșa o reacție în lanț a problemelor economice pe care băncile centrale și guvernele nu sunt pregătite să le gestioneze”, a spus Sher. Potrivit lui Sher, există o presupunere greșită că, în cazul consumatorilor, aceștia vor fi dispuși să plătească costul mai mare al bunurilor generat de tarife. „Consumatorii vor fi mai predispuși să stea degeaba și să nu mai cheltuiască, ceea ce va alimenta și mai mult flăcările recesiunii”, a spus Sher. 

Există semne că incertitudinea legată de tarife provoacă fisuri pe piața muncii. Chiar dacă șomajul rămâne relativ scăzut, în prezent la 4,1%, conform Biroului de Statistică a Muncii, angajările au încetinit, iar cei care sunt în prezent șomeri se confruntă cu o situație aproape imposibilă de a găsi un loc de muncă remunerat.

Există o soluție pentru stagflație?

Există un ghid stabilit, deși imperfect, pentru diminuarea impactului unei recesiuni. Rezerva Federală, care este responsabilă de menținerea stabilității prețurilor și maximizarea ocupării forței de muncă, scade de obicei ratele dobânzilor pentru a stimula economia și a susține ocuparea forței de muncă în timpul unei recesiuni.

Totuși, când inflația este ridicată, Fed majorează de obicei ratele dobânzilor pentru a combate creșterea prețurilor și a încetini economia prin acordarea de credite și împrumuturi mai scumpe pentru consumatori și întreprinderi. Cele două abordări nu pot fi adoptate simultan. 

„Deși prețurile sunt ferme, iar creșterea economică s-a răcit față de un ritm prea ridicat, șomajul rămâne mai aproape de minimele istorice”, a declarat... Keith Gumbinger, vicepreședinte la site-ul de știri despre piața imobiliară HSH.com. „Nu avem stagflație în sine, cel puțin deocamdată.” 

Gumbinger a spus că stagflația este mai dificil de gestionat decât o recesiune. Are o cale mai dificilă, deoarece politicile obișnuite folosite pentru a aborda o problemă o agravează adesea pe cealaltă. 

Chiar acum Fed-ul este într-o situație dificilăRatele dobânzilor mai mici pot stimula o economie mai slabă, dar pot și alimenta inflația. Dacă inflația rămâne stagnantă, banca centrală este mai predispusă să continue să întrerupă reducerile ratelor dobânzilor. Obiceiul președintelui de a face anunțuri impulsive de politică monetară, doar pentru a le amâna sau a le anula săptămâni mai târziu, face și mai dificilă corectarea direcției de către factorii de decizie. 

Acest tip de paralizie guvernamentală ar putea prelungește dificultățile economice, în special pentru populațiile cele mai vulnerabile din punct de vedere financiar și social. În timp ce recesiunea durează în medie aproximativ 11 luni, ultima perioadă de stagflație din SUA a durat mai mult de 10 ani.

Dacă se materializează o recesiune sau o stagflație, aceasta ar fi o vătămare „autoprovocată” rezultată direct din politica guvernului SUA, a declarat... Kathryn Anne Edwards, economist în domeniul muncii și consultant independent în politici publice.

Cum te poți pregăti pentru o recesiune economică? 

Stagflația ar putea fi resimțită ca o recesiune, cu disconfortul suplimentar al prețurilor ridicate, ceea ce face dificilă pregătirea pentru ea și chiar mai dificil de gestionat. Totuși, experții spun că va trebui să luați în considerare unii dintre aceiași pași ai face-o înainte de o recesiune economică. 

Stabilește-ți fondul de urgență. A avea un fond de urgență este o idee bună în orice economie. În timpul unei recesiuni economice, șomajul ridicat poate îngreuna revenirea la o bază financiară solidă dacă aveți o cheltuială bruscă. Dacă economiile dumneavoastră acoperă cel puțin trei până la șase luni de cheltuieli de trai, puteți trece mai ușor printr-o furtună financiară fără a vă baza pe carduri de credit sau economii pentru pensie.  

Faceți un plan financiarConcentrați-vă pe achitarea datoriilor, în special datorii mari la cardurile de credit, ca să nu fii nevoit să porți un echilibru atunci când vremurile sunt mai dificile. Amână orice achiziții majore care îți depășesc bugetul și pe care vei regreta că va trebui să le achiți într-un an sau doi. Evitați cumpărăturile de panică lucruri precum laptopuri, telefoane sau mașini doar pentru a anticipa creșterile de prețuri așteptate. 

Revizuiți-vă investițiiAvând în vedere nivelul de incertitudine economică, așteptați-vă ca piața bursieră să aibă o volatilitate mai mare. Dacă aveți în mare parte investiții cu risc ridicat, luați în considerare diversificarea cu o varietate de conturi cu risc scăzut sau combinarea acțiunilor și obligațiunilor. Consultați un consilier despre activele rezistente la inflație și despre un portofoliu mai echilibrat, bazat pe toleranța individuală la risc, vârstă și obiective financiare. 

Mai multe despre economia de astăzi